Bancul Zilei

 Este miercuri și am zis să vă înveselesc puțin cu un banc. Așadar :

Soţia se trezeşte dimineaţa transpirată toată şi, printre gemete, îi relatează soţului:

– Am avut un vis. Un nubian stătea lângă patul nostru şi ne făcea vânt cu o frunză de palmier. Aşa de bine era, că am avut un triplu orgasm...

Soţul iese vijelie din casă, cumpăra un evantai mare de la magazin, apoi caută pe stradă un negru mare, la care îi dă 100 de lei, şi îl aduce în dormitor. Îi pune evantaiul în braţe şi se pune pe treabă cu soţia lui.

Negrul dă din greu la evantai, dar tipa nu ajunge defel la orgasm, aşa că îl roagă pe soţ să schimbe puţin rolurile cu negrul. 

După câteva minute, femeia începe să urle de plăcere.

Soţul se apropie de negru şi îi şopteşte la ureche:

– Ai văzut, băi fraiere, cum se ţine evantaiul?

O zi frumoasă să aveți în continuare ! 

Ajută-mă să nu dispar - Petronela Rotar (mini recenzie)

Pe Petronela Rotar o urmăresc pe Facebook și-mi place tare mult, de aceea am decis că trebuie să văd cum scrie.

Ajută-mă să nu dispar mi-a plăcut! Este o carte care se citește repede, oricât ai dori să o lași pe mai târziu, nu poți! Scrierea este lejeră, sinceră, dar și dureroasă. Recunosc că la unele pasaje mi-au dat lacrimile.🙈

Mira are o poveste tristă, ea este personajul princpal, la vârsta de 6 ani își pierde părinții în incendiu, de atunci și până la vârsta de 18 ani locuiește la o mătușă, unde este abuzată sexual de soțul acesteia. Se pare că necazurile ei continuă deoarece se îndrăgostește de persoane nepotrivite.
 La o petrecere organizată de firma la care lucra îl întâlnește pe Savin și se îndrăgostește de el, au o relație, ea descoperă cum e să fie iubită.

Savin e căsătorit și are și un copil, iar mai târziu e pus să aleagă, bineînțeles că alege familia, despărțindu-se de Mira. Mi-au plăcut mesajele pe care și le trimiteau. Mai jos las ultimul mesaj trimis de Mira câtre Savin:

”Am pojghițe foarte fine pe răni. Am cruste abia formate, prea ușor de zgănâiat, iar de sub ele țâșnește sânge ori de câte ori le râcâi, oricât de ușor. Îmi imaginez că nu mi-ai trimis mesajul ce faci întâmplător. Că te-ai gândit înainte.Ce faci e neutru. O întrebare deschisă. Ca rănile mele. E bățul prin gard. Zilele mele atunci când nu mă întrebi ce fac și nu îmi spui că te gândești la mine curg egal. Telefonul stă încărcat cu zilele. Reușesc să te uit, în sensul că nu te aștept. Îmi trăiesc zilele cu senzația că am pierdut ceva esențial, cu tristețea resemnată a femeii singure. Peste răni se așterne o crustă fragilă. Cum viața mă aruncă în vâltori zi de zi mă iau la trântă cu ele și nu mă gândesc ce departe ețti și cât de singură sunt. Apoi mă întrebi ce fac. Și se deschide brusc ușa încăperii cu apă și șuvoiul năvălește peste mine. Mă îneacă. Îmi ia zile multe apoi să refac pojghița. Iar până reușesc rănile supurează. Ăsta e bățul de care îți vorbeam, bățul care zgârie rana. Ți bărbatul pe care îl iubesc eu nu mi-ar face asta.”

Nu am înțeles-o pe Mira de ce a ales să stea în aceste relații, dar probabil dacă nu treci prin așa ceva îți e greu să întelegi. Apoi s-a îndrăgostit de Ștefan, tot căsătorit. Mie nu mi-a plăcut deloc de el. Un arogant, egoist, un oportunist aș putea spune.

Toți erau nefericiți în căsniciile lor, iar modul cum le numeau pe soțiile înșelate nu mi-a plăcut deloc. Când o căsnicie scârție nu există un singur vinovat, scârție din vina amândurora.

Nu mi-a plăcut nici finalul prea mult, aș fi vrut să fie altfel. Mă gândeam că Mira va fi și ea fericită , merita să fie prin câte trecuse....

Recomand această carte!

Inimă nebună

Mai am momente când încerc să sciu poezii. Nu-mi reușește cam niciodată, dar una dintre poezii a fost publicată în revista ”Cronica Studentului” nr.46.

Mai jos aveți link-ul unde o puteți citi.

Nu știu dacă o să vă placă, îmi puteți lăsa o părere în comentarii!

Cronica Studentului

O zi frumoasă vă doresc!

Magicianul - John Fowles (mini recenzie)

 

Magicianul - John Fowles

Cartea abia azi am reușit să o termin de citit, deși am început-o la începutul lunii iulie.

Cartea conține și suspans într-o oarecare doză, J. Fowles face în așa fel încât nu mai știi ce este real si ce nu, nu știi (cel puțin eu nu am putut ghici) ce va urma.

Nu am înțeles această carte in totalitate, la fel cum Nicolas Urfe nu a înțeles experimentul prin care a trecut.

Nicolas Urfe este profesor de engleză, nu este căsătorit, dar are o relație cu Alison, o australiancă. El se mută în insula Phraxos, fără Alison, unde va preda engleza la școala de pe insulă, dar se trezește in mijlocul unei pshiodrame condusă de Maurice Conchis, expert în manipulare și acoliții, actorii sau colegii terapeuți, pentru că nu am aflat cine erau sau ce au urmărit cu Urfe.

Pe insulă întâlnește doua gemene identice foarte frumoase. Se îndrăgostește de una dintre ele, Julie, dar se mai gândește și la Alison și chiar se întâlnesc la Atena. Apoi începe nebunia.... 😂Nu mai zic nimic ar fi păcat să nu vă amețească și pe voi John Fowles. 

Mai jos las câteva citate care mi-au plăcut :

📌"[...] cinismul de orice fel este o mască pentru neputinţa de adaptare - pe scurt, un fel de impotență și că a disprețui orice fel de efort este cel mai mare efort."

📌"Dragostea este misterul între doi oameni, nu asemănarea dintre ei. Ne aflam la cei doi poli ai umanității."

📌"-Este ceea ce înțeleg eu prin hazard. În viața fiecăruia apare un moment de maximă intensitate. Atunci trebuie să știi să te accepți. Este momentul în care ești ceea ce ești și totodată ceea ce vei fi. "

📌" Nu de mască mă temeam căci în secolul nostru, secolul romanelor de anticipație, suntem prea siguri de realitatea științifică pentru a nu fi imuni la teama de supranatural, și nu ne mai speriem de o mască, ci de ce se ascunde în spatele ei! Eterna sursă a tuturor spaimelor, a tuturor ororilor, a tuturor răutăților e omul. "

📌”Poți accepta fără să ierți, după cum poți lua o hotărâre fără să o pui neapărat în aplicare.”

📌”cras amet qui numquam amavit quique amavit cras amet”

I-am acordat 4 steluțe pe Goodreads, am empatizat când cu Urfe, când cu Alison, deși nu i-am înțeles pe niciunul, au fost momente când am citit câteva capitole la rând pentru că eram curioasă să văd ce urmează.

Poiana lui Căliman, județul Vâlcea

Sursă foto: arhiva personală

 Bună!

Împreună cu prietena mea, sătule de agitația și poluarea din Craiova, am hotărât să facem o mică plimbare cu trenul într-o zonă turistică, cât mai apropiată de județul nostru.

Ne-am cumpărat bilete online (foarte utilă și comodă această opțiune, poți vedea în timp real câte minute are întârziere trenul,stațiile și timpul de staționare) către Păușa, județul Vâlcea. Deși am feed-ul plin cu știri despre trenuri întărziate și alte întămplări neplăcute legate de CFR, călătoria cu trenul a fost chiar plăcută, un singur incident a fost, pe la jumătatea călătoriei, s-a defectat aerul condiționat, dar fiind dimineața devreme, nu ne-a afectat prea tare.

Am ajuns în halta Păușa și am mers pe strada Păușa, am trecut podul de peste Olt, apoi ne-am continuat drumul făcând stânga (spre dreapta ajungeți la Mănăstirea Cozia) pe Calea Traian. De la capătul podului până în părculeț sunt 1,7 km. Se pot închiria biciclete de la chioșculețul din capătul podului și se poate circula cu bicicletele pe malul stâng al Oltului.

Parcul este superb și am fost uimți de priveliștea mirifică, a fost o adevărată surpriză, deoarece noi nu știam de existența lui, noi mergeam către Mănăstirea Ostrov, care este cel mai vechi loc monahal de maici.

Parcul ”Poiana lui Căliman” este realizat după povestea păstorului ale cărui animale erau vindecate de boala picioarelor prin scăldarea în ”balta cu puteri cerești”. Uimit de binefacerile apei din ”câmpul lui Căliman” se confensează călugărilor de la Mănăstirea Cozia, povestindu-le de puterea tămăduitoare a acesteia. Călugării merg în poiană unde descoperă izvoarele, unde mai târziu însuși Mircea își va scălda bătânețea.

Proiectarea și execuția sunt realizate pe motivul mitic al calului și pe puritatea apelor vindecătoare care redau dinamic și simbolistic legenda.

Aceste informații despre legendă se găsesc pe o tabliță aurită amplasată în parc.

A fost o zi minunată, iar locurile vizitate ne-au încărcat ”bateriile” și ne-au încântat privirile. Tot drumul l-am parcurs pe jos, fără mașină sau alte mijloace de transport.

Parcul este superb, vă recomand să-l vizitați!

poză din arhiva personală

poză din arhiva personală

poză din arhiva personală

poză din arhiva personală

poză din arhiva personală