Eros și Psyche - Când arta întâlnește tehnologia !

 Povestea de iubire dintre Eros și Psyche se spune că este cea mai frumoasă și că în spatele mitului iubirii dintre ei se află semnificații...

Se afișează postările cu eticheta Petronela Rotar. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Petronela Rotar. Afișați toate postările

luni, 2 august 2021

Ajută-mă să nu dispar - Petronela Rotar (mini recenzie)

Pe Petronela Rotar o urmăresc pe Facebook și-mi place tare mult, de aceea am decis că trebuie să văd cum scrie.
Ajută-mă să nu dispar mi-a plăcut! Este o carte care se citește repede, oricât ai dori să o lași pe mai târziu, nu poți! Scrierea este lejeră, sinceră, dar și dureroasă. Recunosc că la unele pasaje mi-au dat lacrimile.🙈
Mira are o poveste tristă, ea este personajul princpal, la vârsta de 6 ani își pierde părinții în incendiu, de atunci și până la vârsta de 18 ani locuiește la o mătușă, unde este abuzată sexual de soțul acesteia. Se pare că necazurile ei continuă deoarece se îndrăgostește de persoane nepotrivite.
 La o petrecere organizată de firma la care lucra îl întâlnește pe Savin și se îndrăgostește de el, au o relație, ea descoperă cum e să fie iubită.

Savin e căsătorit și are și un copil, iar mai târziu e pus să aleagă, bineînțeles că alege familia, despărțindu-se de Mira. Mi-au plăcut mesajele pe care și le trimiteau. Mai jos las ultimul mesaj trimis de Mira câtre Savin:
”Am pojghițe foarte fine pe răni. Am cruste abia formate, prea ușor de zgănâiat, iar de sub ele țâșnește sânge ori de câte ori le râcâi, oricât de ușor. Îmi imaginez că nu mi-ai trimis mesajul ce faci întâmplător. Că te-ai gândit înainte.Ce faci e neutru. O întrebare deschisă. Ca rănile mele. E bățul prin gard. Zilele mele atunci când nu mă întrebi ce fac și nu îmi spui că te gândești la mine curg egal. Telefonul stă încărcat cu zilele. Reușesc să te uit, în sensul că nu te aștept. Îmi trăiesc zilele cu senzația că am pierdut ceva esențial, cu tristețea resemnată a femeii singure. Peste răni se așterne o crustă fragilă. Cum viața mă aruncă în vâltori zi de zi mă iau la trântă cu ele și nu mă gândesc ce departe ețti și cât de singură sunt. Apoi mă întrebi ce fac. Și se deschide brusc ușa încăperii cu apă și șuvoiul năvălește peste mine. Mă îneacă. Îmi ia zile multe apoi să refac pojghița. Iar până reușesc rănile supurează. Ăsta e bățul de care îți vorbeam, bățul care zgârie rana. Ți bărbatul pe care îl iubesc eu nu mi-ar face asta.”

Nu am înțeles-o pe Mira de ce a ales să stea în aceste relații, dar probabil dacă nu treci prin așa ceva îți e greu să întelegi. Apoi s-a îndrăgostit de Ștefan, tot căsătorit. Mie nu mi-a plăcut deloc de el. Un arogant, egoist, un oportunist aș putea spune.

Toți erau nefericiți în căsniciile lor, iar modul cum le numeau pe soțiile înșelate nu mi-a plăcut deloc. Când o căsnicie scârție nu există un singur vinovat, scârție din vina amândurora.

Nu mi-a plăcut nici finalul prea mult, aș fi vrut să fie altfel. Mă gândeam că Mira va fi și ea fericită , merita să fie prin câte trecuse....

Recomand această carte!