Băiatul cu pijamale în dungi - John Boyne

 Este povestea băiețelului Bruno care nu înțelege de ce trebuie să se mute din casa lui frumoasă cu 5 etaje din Berlin în casa cu doar 3 etaje de la Out With, fără prieteni, fără niciun copil cu care să se poată juca,fără bunici.

De la fereastra camerei sale vede ceva foarte ciudat pentru el, foarte mulți oameni si copii care sunt îmbrăcați cu pijamale în dungi se află de partea cealaltă a unui gard de sârmă ghimpată care îi despărțea de casa lor. Cum el își dorea să se facă explorator pleacă să cerceteze zona de-a lungul gardului în speranța de a-și găsi un prieten sau pe cineva cu care să se joace.

Își găsește un prieten pe care îl vizitează regulat și căruia îi aduce mancare, însă ascunde acest lucru familiei sale.

Nu mi-a plăcut această carte foarte mult, dar am apreciat mesajul pe care il transmite și finalul care e tulburator.

”Nu provoca răul gândindu-te că e mai dureros decât e în realitate.”

După ce am citit cartea am urmărit și filmul care respectă cât de cât cartea. Nici filmul nu mi-a plăcut foarte mult:

Și caii se împușcă, nu-i așa?

 Acțiunea se petrece în anii '30, în timpul Marii Crize Economice, când oamenii făceau orice pentru a supraviețui.

Filmul They Shoot Horses, Don't They? este adaptare după cartea lui Horace McCoy, cu același nume, este încadrat la categoria dramă și respectă în totalitate acțiunea din carte. Filmul l-am văzut după ce am terminat cartea de citit.

Sursa: Cinemagia.Ro

Regizat de Sydney Pollack, în rolurile principale Jane Fonda (Gloria) și Michael Sarrazin (Robert), filmul (și cartea) spune povestea a doi tineri care vor să scape de sărăcie și să devină celebri, o poveste atipică depre un El și o Ea ale căror destine se leagă surprinzător și irevocabil. Acești tineri și nu numai, participă la un maraton de dans, unde trebuie să danseze ore, zile, săptămâni fără oprire, ultima pereche rămasă în picioare câștigând 1500 de dolari. Este o dramă psihologică cu final tragic.

Maratonul de dans era una dintre infinitele mașinării de făcut bani pe care o societate înfometată de avere le poate imagina. Se înscriu mulți tineri în competiție și este multă disperare.

”Lumea asta blestemată parcă este o audiție pentru distribuția principală. Totul este aranjat chiar înainte să te prezinți.”

Nu știu cum aflat de carte, dacă mi-a fost recomandată sau am descoperit-o eu, dar nu am mai găsit-o pe nicăieri în format fizic, doar în format electronic. Are 192 de pagini și se citește rapid. I-am acordat 4 steluțe din 5, tot timpul e loc de mai bine.

fotografie din arhiva personală

 Cartea are 14 capitole:

Capitolul 1 - Inculpatul să se ridice în picioare ...

Capitolul 2 - ... există vreun temei legal pentru care sentința să nu poată fi pronunțată?

Capitolul 3 - Constatând că nu există niciun temei legal pentru care sentința să nu poată fi pronunțată fără întârziere ...

Capitolul 4 - ... tribunalul, după ce a procedat la examinarea cauzei, hotărăște ...

Capitolul 5 - ... că, pentru comiterea infracțiunii de omor deosebit de grav ...

Capitolul 6 - ... de care ai fost găsit vinovat prin verdictul juriului ...

Capitolul 7 - ... să se aplice pedeapsa maximă prevăzută de lege ...

Capitolul 8 - ... inculpat Robert Syverten, vei fi predat ...

Capitolul 9 - ... de șeriful Districtului Los Angeles directorului Penitenciarului ...

Capitolul 10 - ... pantru ca sus-menționatul director ...

Capitolul 11 - ... să ducă la îndeplinire execuția, aplicând pedeapsa cu moartea ...

Capitolul 12 - ... în ziua de 19 a lunii septembrie anul Domnului 1935 ...

Capitolul 13 - ... în conformitate cu prevederile legii și statului California. Și ...

Capitolul 14 - ... Dumnezeu să te ierte!

descrierea cărții - fotografie din arhiva personală

” - Mâine, tot timpul mâine, a zis. Tot timpul marea șansă e mâine, niciodată acum. ”

 Vă doresc o duminică frumoasă și relaxantă!

Misery - Stephen King

De ceva timp, aproximativ 3 ani, îmi notez citate, păreri despre cărțile pe care le citesc într-o agendă, iar uneori postam în grupul de Facebook din care fac parte la diferite activități. M-am hotărât să postez și aici și să completez postările respective cu citate sau să completez părerile pe care le-am postat la vremea respectivă.

 Misery se numără printre romanele mele preferate scrise de Stephen King. Mi-a plăcut foarte mult această carte, am citit-o în aproximativ o zi jumătate, este o dramă într-un act cu două personaje și un singur decor.

Poză din arhiva personală

Paul Sheldon, un scriitor celebru, are un accident de mașină, iar "salvatoarea" lui este Annie, cea mai înfocată fană a lui. În urma accidentului se alege cu ambele picioare fracturate și un genunchi făcut zob. Annie îi pune niște atele de aluminiu și îl duce la ea acasă și nu la spital, cum era normal.
Annie era o criminală în serie, psihokiller, iar la ce chinuri îl supune pe săracul Paul este greu de imaginat.
În perioada cât a fost prizonierul lui Annie, Paul scrie cel mai bun roman al său, dar oare va scăpa vreodată de Annie?
Am trecut prin multe stări pe parcursul acestei cărți, doar citind descrierile, pe care încă nu sunt în stare să le descriu în amănunt. Am plâns cu Paul și m-am bucurat de reușitele lui.
Trebuie să văd și filmul după această carte, neapărat!

Mai jos las câteva citate din carte care mi-au plăcut:

🖋”Când privești în adâncul abisului, Abisul, de asemenea, privește în tine.” Friedrich Nietzsche

🖋”Scrisul nu este cauza suferinței, el se naște din suferință.” Montaigne

🖋”Tristețea, gândi el, era ca o stâncă la marginea oceanului. Când dormeai, era ca și când ar fi venit fluxul și atunci exista o alinare. Somnul era ca o maree care acoperea stânca amărăciunii. Totuși, când te trezeai, fluxul începea să se retragă și foarte curând stânca era iarăși vizibilă, un lucru, încrustat cu scoici, de o realitate indubitală, un lucru care va fi acolo pentru totdeauna, sau până când Dumnezeu va considera că trebuie să o înlăture.”

Stephen King este un autor autentic și versatil, redă natura umană într-un mod rar, arătând părțile rele ale umanității, este un creator de anti-eroi. Majoritatea romanelor sale au fost ecranizate. Romanul Misery a luat premiul Bram Stoker în 1987 pentru cel mai bun roman.

Mi-a plăcut foarte mult cartea, așa că am căutat și filmul, crezând că va fi extrordinar, dar...am fost dezamăgită.

Filmul Tortura lansat pe 30 noiembrie 1990, încadrat la horror/thriller în regia lui Rob Reiner, ține o ora și patruzeci și șapte de minute și nu se ridică la nivelul cărții, nu mi s-a părut deloc de groază. Deși la început filmul pare că respectă cartea, scenele au fost modificate, de exemplu Annie nu este la fel de sadică, în carte îi taie piciorul de la gleznă cu un topor, în film îl zdrobește cu un ciocan. Filmul nu a reușit să-mi transmită stările pe care cartea mi le-a transmis chiar dacă actorii și-au jucat bine rolurile. Cartea prin descrierile amănunțite mi-a dat un somn agitat, însă la finalul fimului am avut de zis doar atât: pe bune?!

Actrița Kathy Bates care interpretează rolul lui Annie, a primit Oscarul în 1991 pentru cea mai bună actriță și Globul de Aur pentru cea mai bună actriță într-o dramă. Am înțeles, sper că bine, că ar mai fi o ecranizare indiană a cărții, în limba tamilă - Julie Ganapathy (2003). Nu l-am văzut, poate într-o zi îl voi viziona.

via GIFER

 

Shining – Stephen King

Anul trecut am văzut filmul înainte să citesc cartea și mi s-a părut că are foarte multe elemente asemănătoare cu cartea (dar m-am înșelat, bineînțeles!! după ce am terminat cartea de citit am revăzut filmul!!) și din acest motiv am citit-o destul de greu (9 zile). În carte Wendy este blondă, iar în film este brunetă, camera în care nu are voie să intre Danny este 217 în carte, iar în film 237, Hallorann moare în film și multe alte elemente care nu au legătură cu cartea.

Nu știu ce aș mai putea să mai spun despre această carte, ceva ce nu s-a mai spus deja, dar voi încerca….Este o carte thriller – horror cu elemente paranormale care te ține ancorat în poveste, o poveste cu un hotel bântuit, în care se ascunde o forță monstruasă. Îmi place cum scrie King, cum își construiește cărțile, deosebit e felul lui de a scrie și modul în care își prezintă personajele

Jack Torrance este un alcoolic.Un fost profesor care și-a ieșit din minți și și-a bătut studentul. Tot într-un acces de furie îi rupe mâna micuțului Danny, fiul său, care avea doar 3 ani: ”A fost un sunet care a reușit să pătrundă ca o săgeată prin ceața roșie, dar  în loc să lase să intre lumina soarelui, sunetul acela a adus cu sine norii negri ai rușinii și remușcării, a adus teroarea, a adus convulsiile chinuitoare ale sufletului. Un sunet net, clar, purtând trecutul la un capăt al său și tot viitorul la celălalt, un sunet de mina de creion care se rupe sau de surcică pe care o frângi pe genunchi.” pag. 31

În urma unui accident, pe când se întorcea din una dintre bețiile lui acasă, renunță la băutură și hotărăște să-și îndrepte viața, astfel că prietenul său Al îi oferă postul de îngrijitor pe timpul iernii la Hotelul Overlook. O slujbă potrivită pentru el care îi dădea posibilitatea să-și termine piesa de teatru pe care o începuse de ceva timp. Însă hotelul avea alte planuri pentru el.

Danny are 5 ani și este înzestrat cu anumite daruri care îl fac un copil special: ”- Ce ai tu, fiule, eu numesc ”strălucire”, Biblia îi spune ”viziuni”, iar oamenii de știință îi zic ”cunoaștere anticipată”. Am citit despre fenomenul ăsta. L-am studiat. Indiferent cum l-ai numi, înseamnă a fi în stare să vezi viitorul.” pag. 107. Danny se maturizează forțat și prea repede în condiții tragice.

Wendy, soția lui Jack, are și ea propria ei demoni cu care se luptă.

Hotelul Overlook, construit între 1907 – 1909, se află la 65 km de cel mai apropiat oraș, iar din luna octombrie până în luna aprilie este complet izolat, din cauza condițiilor meteorologice vitrege, de restul lumii.

După ce, familia Torrance, se stabilește la hotel, treptat, încep să apară și problemele. Este incredibil cum King reușește să îmbine progresia nebuniei, lentă, a lui Jack cu apariția fantomelor/halucinațiilor din hotel.

Hotelul îl vrea pe Danny pentru darul lui special, deoarece copilul este ca o baterie care  îl alimentează. ”Dacă reușeau să scape de aici, poate că hotelul Overlook va reveni la vechea lui stare semireceptivă și nu va mai fi capabil decât să înfățișeze istorioare de groază de doi bani  oaspeților mai receptivi din punct de vedere psihic.” pag.449

Cartea nu te va face să țipi, dar îți va rămâne multă vreme în minte. Este o carte dintre cele mai atmosferice pe care le-am citit (până acum) de la King, însuși hotelul devenind un personaj, a umplut fiecare colțișor al hotelului cu detalii după ce l-a terminat de construit. Este mai mult decât drama familiei Torrance.

Cartea o puteți comanda de pe Nemira, iar filmul îl puteți vedea pe Netflix The Shining (1980), rolul lui Jack Torrance îl joacă actorul Jack Nicholson.

Culoarul Morții (Green Mile) - Stephen King

 

😍Mi-a plăcut foarte mult această carte. Dacă până acum în topul preferințelor mele de la King pe locul 1 se afla Cimitirul Animalelor, acum se află această carte.

Cartea conține elemente de paranormal, dar nu este deloc horror, este mai degrabă o adevărată lecție de viață. Este despre bine și rău, despre lumea asta nedreaptă în care trăim și care ia amploare de fiecare dată când închidem ochii la vreo nedreptate. Despre oameni care îți lasă amprente pe suflet și te schimbă pentru totdeauna.

Paul Edgecombe este un fost gardian șef în Corpul E, în blocul condamnaților la moarte al închisorii Cold Mountain din Louisana. El se purtase cât de bine putuse cu toți deținuți care trecuseră prin acel sector. Acum își scrie memoriile (această carte) în azilul Georgia Pines, care este tot un fel de Cold Mountain, unde Brad Dolan este versiunea mai bătrână a nesuferitului Percy Wetmore.

John Coffey este un negru uriaș condamnat la moarte pentru violarea și uciderea a două fetițe gemene, acesta pare că are mintea unui copil, dar care este înzestrat cu daruri speciale. Paul a vâzut multe de când lucrează aici, dar nu a mai întâlnit pe nimeni ca John. Paul este pe cale să descopere adevărul despre John, adevăr care îi va da lumea peste cap. M-a întristat povestea lui John și am plâns puțin. Las mai jos un micut text care m-a făcut să lăcrimez:

”-Sunt tare ostenit de toată durerea pe care o aud și o simt, șefu'. Am ostenit să fiu tot pe drumuri, singur ca un sturz în ploaie. Să nu am niciun prieten cu care să merg sau care să-mi spună de unde venim, unde ne ducem sau de ce.

Am ostenit ca oamenii să fie răi unii cu alții. Parcă am cioburi de sticlă în tot corpul. Am ostenit de toate clipele în care am voit să ajut și nu am putut. Am ostenit să rătăcesc în întuneric.” pag. 407

Mi-a părut râu de Delacroix, un alt criminat cazat în Corpul E, care l-a dresat pe Steamboat Willy , pe care l-a numit domnul Jingles, șoarecele de circ. Acesta a avut o moarte îngrozitoare provocată intenționat de Percy.

Cred că King se pricepe foarte bine să scoată în evidență atât latura întunecată a oamenilor cât și latura bună.

O să mă opresc aici, nu înainte de a mai posta un citat care mi-a plăcut (eu mi-am notat o grămadă), pentru că nu vreau să dau spoilere și acum chiar nu mai sunt în stare să mai scriu altceva.

”Cu toți suntem datori cu o moarte, nu există excepții, știu asta, dar uneori,o, Doamne, coridorul Green Mile este atât de lung.”pag. 444

Vă recomand să vedeți și filmul The Green Mile (1999), regizat de Frank Darabont cu Tom Hanks în rolul lui Paul Edgecombe, este foarte emoționant și e la fel de bun cum este și cartea!!

Cartea o puteți comanda de pe Nemira.