Să râdem cu... Amza Pellea

 Pe 7 aprilie se împlinesc 92 de ani de la nașterea lui Amza Pellea(n. 07 aprilie 1931, Băilești), un actor oltean desăvârșit, un om bun cu o forță interioară impresionantă, care a părăsit acestă lume prematur. Un portret verbal al actorului Amza Pellea găsiți pe Radio România Cultural realizat de Răzvan Moceanu-Rador.

Cartea ”Să râdem cu ... Amza Pellea” conține 25 de povestiri scurte amuzante, unele cu morala și am primit-o (împreună cu alte cărți) de la o fată care voia neapărat să scape de ele.

Povestiri despre olteni și satul oltenesc. Umor care nu conține vulgaritate...
Deși unele dintre ele le-am auzit foarte demult pe la televizor m-au amuzat și când le-am citit...
Dacă vreți să vă binedispuneți trebuie să citiți această carte... pățaniile lui Sucă și ale lui Nea Mărin vă vor face să râdeți, nu doar să zâmbiți.

poză din arhiva personală

🖋 ”Mă nepoate, mă Sucă, mânca-te-ar neica, mă, să țîi minte di la mine, că nimic nu-i mai al dracu pe pământ decât gura lumii! Mă, când oi intra-n gura lumii, s-a isprăvit cu tine, nu mai scapi teafăr. Poț tu să te bagi și-n gaură de șarpe sau să te-nalț în creștețu văzduhului. Gura lumii te găsește și te judecă. Da' asta n-ar fi încă nimic, că dacă greșești, greșești și gata. Te judecă, plătești și s-a isprăvit! Da' partea proastă ie că face din țânțar armăsar, că ăl de-a zis că gura lumii numa pământul o astupă, pă'ăla a fost om cu cap, mă! Ăla a fost om mintos, nu glumă!”

🖋 [...]”să te ferească Dumnezeu de credința prostului! Când i-o intra ceva în bezna din cap, nu i-o mai scoț nici cu cleștile.”

Să aveți o duminică cu soare și plină de zâmbete!

Cum am slăbit 15 kg!

 INCREDIBIL!!!!

Numai mie putea să mi se întâmple! Am fost zilele trecute la un pet shop să cumpăr un sac de mâncare pentru câini când, la casă, o doamnă ce era în spatele meu la coadă, m-a întrebat dacă am câine! Am rămas paf...(care mă cunoașteți vă imaginați ce față aveam) gândindu-mă ....oare de ce aș mai cumpăra mâncare pentru câine, nu???

Din impuls i-am răspuns că nu, nu am câine, dar vreau sa reiau dieta cu mâncare de câine deși cred că nu e prea indicat, ținând cont că ultima oară am ajuns la spital, și cu 15 kg minus!

I-am spus că era esențială o dietă perfectă și că tot ce trebuia să fac era să-mi umplu buzunarele cu granule și să mănânc una doua de fiecare dată când simțeam foamea (trebuie să menționez că practic toată lumea de la coadă era interesată de povestea mea).

Șocată, doamna, m-a întrebat dacă am ajuns la spital din cauza că mă otrăvisem cu mâncarea pentru câine. I-am răspuns, că nuuuu! am ajuns la spital pentru că fugisem în stradă să-i miros curu unui pitbull și m-a lovit din plin o mașină!!!!!

Am crezut ca domnul din spatele ei o să facă un infarct de cum râdea iar vânzătoarea se înroșise de râs în hohote!

Acum că ai terminat de citit, trebuie sa mărturisesc că am copiat povestea asta numai asa ca sa te fac sa RÂZI!!! (sper ca am reușit să vă fac să râdeți). 

E necesar sa râdem cât mai mult!!!

Deci mai lăsați la o parte problemele oameni buni și încercați să mai și râdeți! :))

Uzzi și Pablo - somnul de frumusețe!

Nu știu cine este autorul poveștii dar pe mine m-a binedispus, sper că și pe voi!

O zi de joi frumoasă să aveți!